De casa învăţătorului dai mergând la deal, pe un drumeag accidentat, de pământ acoperit cu pietriş, care se strecoară printre păşuni, livezi şi zăvoaie. El porneşte din şoseaua principală a văii, merge către miazăzi şi urcă în deal. Risipit printre colinele care se adună între Tigveni şi Curtea de Argeş, locul este unul izolat. La dreapta drumului, către sud, pe partea unde este aşezată şi casa, se întind către vale Tigvenii. Casa răsare dintre copacii din grădină şi este a doua gospodărie ce-ţi apare în drum, cum intri în sat. Îţi reţine atenţia prin albul simplu, dar elegant, al tencuielii, forma compactă, arcadele trilobate ale pridvorului şi o frumoasă cornişă cu brâu compus din trei fire împletite, denticuli mici şi mijloc vopsit galben.
Poveştile sătenilor îl pomenesc pe învăţător cu un soi de nostalgie amestecată cu respect: le-a fost dascăl şi lor, dar şi altor generaţii mai dinapoi. Azi casa şcolii e pustie şi neîngrijită. Şi-a pierdut ferestrele. Nici casa învăţătorului nu mai este locuită şi peste ea se vede că au trecut mulţi ani de singurătate.
Petre Gorunescu, originar de pe Valea Vâlsanului şi venetíc în partea locului, a luat de soţie o fată din neamul cel mare al Doneştilor şi şi-a durat casa în Blaju, după război. Ţineau o casă înstărită şi au avut trei băieţi. Mai la deal, tot pe terenul lor şi în dreptul primei răscruci, se afla odaia îngrijitorului.
Casa cea nouă este aşezată la sud de drum, retrasă faţă de limita de proprietate. Se desfăşoară pe un singur nivel, ridicat de la cota terenului printr-un soclu zidit cu rânduri succesive de bolovani de râu şi cărămidă plină şi are un plan in forma literei „L”. Acoperișul, cu şarpantă de lemn, are învelitoare de țiglă.
O particularitate a casei celei noi este accesul dublu. Dinspre bătătură, cu intrare din spate, de la miazăzi, o prispă de lemn tratată în limbajul caselor bătrâneşti, cu parapet din uluci cioplite şi portiţă de lemn, adăposteşte un acces mai simplu. Din grădină, pe latura vestică a casei şi cu intrare dinspre drum, de la miazănoapte, un foişor de zid cu arcade trilobate adăposteşte accesul nobil al casei. Particularitatea acestei intrări vine din faptul că poate fi privită totodată şi ca o ieşire din casă, direct în grădină, sau ca un loc de zăbovit în lumina după-amiezii. Casa adăposteşte trei camere dintre care una, mai simplu amenajată, este accesibilă direct de afară, din prispa de lemn. Celelalte două, odăi mai bune şi cu pereţii pictaţi, au acces indirect, prin intermediul unui hol care leagă totodată cele două intrări ale casei: prispa de lemn dinspre bătătura şi foişorul de zid dinspre grădină. Sub camera de la miazăzi se află un beci cu bolţişoare de cărămidă pe grinzi masive de lemn, accesibil de pe latura sudică, unde terenul coboară în pantă şi soclul este mai înalt. Din casă, cu intrare printr-o trapă în podeaua camerei de la prispă, se află un al doilea beci, de înălţime mai redusă. Sub prispa de lemn, printr-o portiţă aezată pe latura sudică, se adăposteau peste noapte găinile.
Deşi nelocuită şi acaparată de viţa de vie, cu pereţi crăpaţi şi tâmplării pe alocuri lăsate, casa încă are soclul şi învelitoarea în stare bună şi ferestrele intacte. Decoraţiile elegante ale faţadelor (pilaştrii angajaţi, cornişa, ancadramentele şi solbancurile), elementele de lemn atent crestate ale sageacului, soclul atent zidit cu rânduri succesive de cărămidă şi piatră, precum şi uşa de acces decorată cu elemente similare cornişei, sunt semnul unui meşter nu doar priceput, ci şi al unui ochi educat şi atent la proporţii şi detalii. Odăile cu pereţi vopsiţi cu brâu şi ancadramente, pânzele simplu înflorate din ferestre, un cufăr cu chipul unei femei pictat în medalion, toate sunt semne ale unor mici gesturi sofisticate legate de nevoi cotidiene şi ale interesului pentru frumos.
- Așezare:
- Comuna Tigveni, sat Blaju
- Data contructie:
- aproximativ 1940
- Stare de conservare:
- Stare de degradare medie