Despre casa cu ferestre de sticlă colorată se știu puține povești.
Din relatările domnului Neacșa aceasta ar fi fost construită de către Ion Ilie Ilie. “Se desființaseră titlurile boierești, dar avea rang de proprietar (obținut și printr-o căsătorie avantajoasă cu o fată din fam. Băltescu). Nici el nu era mai prejos, tatăl lui, Ilie Ion – era țăran fruntaș în Văleni, cu patru boi.”
Reliefului natural al curții i se adaugă mici movile, acum înierbate, care ascund urme ale construcțiilor ce au fost ridicate aici: cărămida, fragmente de zidărie de piatră, o lespede mare care pregătea intrarea.
Poveștile domnului Sîmoiu confirmă faptul că una dintre temelii ar fi fost a casei slugilor, semn că, într-adevăr, gospodăria a aparținut unei familii înstărite. A doua temelie ar fi aparținut altei case a familiei. Cu timpul, ambele s-au surpat.
Ar fi avut și o varniță în curte, urmele ei încă sunt îngropate sub una din temelii.
În jurul casei și a temeliilor rămase pe teren se disting brațe de viță de vie cu pergole și bolta, un copac ornamental bătrân, nuci mari, precum și o fâneața încă întreținută de proprietar. La vizitele noastre pe sit l-am întâlnit de multe ori cosind iarba sau lucrând în grădină.
Clădirea care ne-a atras privirile este ultima rămasă în picioare, din întreaga gospodărie.
Este retrasă de la stradă și ascunsă de arborii bătrâni, ce umbresc terenul. Este orientată sud-vest, astfel că prispa, închisă de geamlacul colorat, primește lumina naturală toată ziua.
Accesul în casă se face prin două puncte - unul pe latura scurtă a sălii, către sud, altul pe latura lungă, în stânga foișorului. Scările din piatră indică discret intrarea. Soclul, ca și scările sunt realizate din piatră de râu, și sunt tencuite cu mortar pe baza de ciment. Pereții portanți sunt alcătuiți din bârne solide chertate, numite local și lobde, și sunt îmbrăcați în cercuială și tencuială de pământ și văruiți la interior și exterior cu alb.
Din fațada principală se observă o ferestruică, ce luminează beciul. Acesta este delimitat de zidurile de fundație ale casei și este căptușit cu tencuiala de pamant. Accesul în beci se face din sală, printr-o trapă din lemn, amplasată în podea. Are trepte săpate în lut și tavanul lui? (al beciului) este de fapt podeaua sălii, compusă din grinzi groase și dușumele de lemn.
Sala este închisă integral de un geamlâc din lemn, frumos brodat și împodobit cu ferestre cu sticlă în culori variate. Lucrătura atentă a lemnului, completată armonios cu sticlă texturată, viu colorată, compun împreună o lumină aparte în spațiul interior al sălii. Geamlâcul este modular, un modul fiind compus din doua ferestre înalte, complet detașabile, dispuse stânga-dreapta, iar central se află o fereastră în două canaturi cu deschidere în balamale.
Din sala închisă se intră în cele două încăperi de dimensiuni modeste și, printr-o mică trapă, în pod.
Interiorul celor două camere este simplu, cu vopsitorie de var și cu podele din lemn. Prima încăpere are sobă cu cahle de teracotă smălțuită?, iar cea de-a doua are sobă din cărămidă tencuită și vopsită cu var albastru.
Așa cum este specificul zonei, tavanele sunt și ele compuse din lobde de lemn, cercuială la intrados, tencuială de pământ și văruială. Sala este vopsită în albastru deschis.
Acoperișul are structură de lemn, cu pod și învelitoare din țiglă ceramică roșie.
- Așezare:
- comuna Sălătrucu, sat Valeni
- Data contructie:
- Necunoscut
- Stare de conservare:
- Stare de degradare medie