Despre grefierul de la Înalta Curte de Casație și Justiție din Curtea de Argeș se știu multe povești, însă cea mai cunoscută dintre ele este însăși cea legată de casa pe care a lăsat-o în urmă.
Măcinat de o căsnicie nefericită, Gheorghe Ciutescu (1880-1965), ajuns la vârsta de 45 de ani, o întâlnește pe tânăra Ines Ricobone, cu 20 de ani mai tânără ca el și decide să-și acorde o a doua șansă.
Deși inițial nu acceptă, tânăra Ines devine în cele din urmă doamna Ciutescu. După căsătorie, Gheorghe construiește această locuință, în care avea să locuiască împreună cu restul familiei, formată din cei cinci frați ai soției. Veniseră împreună, într-un val de refugiați de război.
Impresionantă la prima vedere, casa surprinde suplimentar privitorul pe măsură ce este descoperită. Această este orientată către vest, iar încăperile ei înalte, sunt inundate de lumina naturală, prin ferestrele mari, vopsite alb. Pereții viu colorați, mobila din lemn masiv, bine păstrată, țesăturile delicat brodate și bogăția obiectelor de decor îmbracă spațiile în amintiri din alte timpuri.
Picturile împânzesc armonios încăperile și holul lung. Acestea au fost realizate de către verișoara lui Ines, Olivotto Marietta, care îi vizita ocazional, locuind și ea, ocazional, în casa. Picturi ale artistei se găsesc în case de pe întreaga vale.
Dl. Neacsa povestește că a existat un oarecare logofăt Ciutescu, “comerciant de frunte”, care avea moara cu făcaie.
Casa a rămas în familia Ciutescu din generație în generație, băieții familiei aducând reparații și completări, generând forma pe care o putem observa astăzi.