De la şosea, casa este o prezenţă inedită în peisaj. Soclul masiv de zid, cu arce în plin cintru şi văruit simplu, alb, atrage privirea trecătorului de pe drumul principal. Este un tip de casă singular pe vale, ce o plasează momentul construirii ei probabil înainte de Primul Război Mondial.
Casa are un volum simplu şi compact, ce porneşte de la un plan dreptunghiular, aşezat în lungul drumului, cu faţa către miazăzi. Stă pe un soclu de piatră zidit cu mortar, la o înălţime de opt trepte faţă de teren. La drum are prispă de lemn pe toata faţada, cu portiţa de acces la capătul dinspre şosea şi scară în prelungirea lui. Această dispunere a accesului eliberează faţada principală, particularizând-o şi înnobilând-o prin ritmurile care se suprapun, în registre. Primul registru, al arcadei, este simplu şi frust alcătuit, din cinci arce în plin cintru. Fiecare este imperfect geometric şi cel mijlociu are o înălţime uşor mai mare decât cele laterale, marcând accesul în beci. Registrul următor, al parapetului de lemn ce mărgineşte prispa, e subtil ritmat de scândurile înşirate puţin strâmb, una după alta şi, privit din uliţă, creează un dialog vizual susţinut cu ritmul ulucilor de la gardul curţii. Pe parapet sprijină cinci stâlpi de lemn, de secţiune pătrată. Cele patru travee pe care le definesc se suprapun peste cele cinci travee ale soclului, cu neglijenţa cochetă a structurii suple de lemn, care se sustrage regulilor implacabile ale structurilor perfect ordonate. În plan secund, cele două uşi şi cele două ferestre, dispuse simetric faţă de axul median al faţadei, îşi au ordinea lor, diferită de a întregului. Sub streaşină, o pazie înaltă din uluci dispuse vertical, închide şirul registrelor.
Înşirate potolit, unul după altul, elementele ce compun aceste registre încifrează ritmuri diferite care, strânse laolaltă, dau seamă despre firescul vieţii. Deşi sunt imperfecte când le iei separat, capătă rost împreună.
Învelitoarea este de şiţă şi închide marginea streşinii în ritm zimţat. Acoperişul este în patru ape, cu streaşină îngustă. Casa are pereţi de pământ pe cercuială de lemn şi este văruită alb. Adăposteşte două odăi de dimensiuni egale, fiecare cu câte o uşă şi o fereastră simetric aşezate faţă de un ax median al faţadei. Sub casă, pe toată suprafaţa ei, se află un beci scund cu tavanul finisat cu tencuială de var şi pământ, pe scândură de lemn. El este separat în două spaţii prin intermediul unui perete care corespunde, ca poziţie, celui de deasupra, din casă.
În spate, în coasta dealului, o adiţie mai recentă (timnicul) adăposteşte o mică bucătărie de vară, lipită de casa cea veche şi cu acces separat. Acoperişul înveleşte uniform volumul rezultat. Primul rând de şiţă din spate aproape atinge pământul.