Una dintre puținele case de pe vale cu tencuială închisă la culoare, casa dirigintelui de poștă atrage atenția și prin prezența a două intrări dinspre stradă, cu două rânduri de trepte înalte. Fațada principală are, de asemenea, o alcătuire atipică, fiind aproape în întregime vitrată: două geamuri mari, arcuite, stau de o parte și de alta a ușilor duble și sunt separate de acestea prin stâlpi de lemn supli, mascați de profile decorative din ipsos. Intrarea în fosta încăpere a poștei, precedată de scări înalte, foarte late și amplasate central, dă senzația de mică instituție și creează o anumită ambiguitate: o atmosferă primitoare din perspectiva vizitatorului și de expunere din cea a locuitorului. Cea de-a doua intrare, dedicată camerei de locuit, este intermediată de o sală mică, deschisă, așezată în partea sud-estică. Decupajul umbrit al sălii, completat de portițele de lemn traforat, creează un contrast plăcut cu fațada de la stradă și diferențiază accesul familiei.
O a treia intrare, mai modestă, dar poate cea mai utilizată, este pe latura sudică și leagă bucătăria de iarnă a casei cu spațiul bătăturii. În continuarea treptelor înalte de acces a fost construit un mic volum atașat casei, ce adăpostea cândva cotețul păsărilor. Această intervenție atipică din beton ne trimite cu gândul la o cutumă locală larg răspândită, aceea de a utiliza spațiul închis de sub prispă cu rol de coteț pentru păsări. Terasa rezultată deasupra cotețului, expusă către soare, este utilizată ca loc de uscare a alimentelor sau ca platformă de lucru. Pe partea vestică a casei este intrarea în beci, acoperită cu o polată. Gârliciul este prevăzut cu trepte de coborâre cu parapeți laterali, zidiți și tencuiți.
Cele două camere mari ale casei sunt completate de o mică bucătarie și de o cămară ce servea, pe vremuri, drept depozit pentru coletele intermediate de poștă. Pe exteriorul geamului cămării se păstrează încă un sistem simplu de încuiere a ferestrei iar între foile de geam sunt gratii groase de fier. După mutarea poștei în afara locuinței, camera din față a revenit fiului și norei familiei, iar bătrânii au continuat să locuiască în cea de-a doua odaie. Planul casei este atipic atât prin relația dintre cele două încăperi, dintre acestea și extindere, cât și prin structura fațadei către stradă.
Casa este așezată pe o temelie înaltă de piatră. Fosta încăpere a poștei și odaia de locuit au o structură din bârne de lemn și sunt finisate cu cercuială și tencuială. Bucătăria și cămara, adăugate mai târziu, sunt clădite din zidărie de cărămidă plină tencuită. Beciul, cu ziduri din bolovani de râu, prezintă în preajma golurilor fâșii de zidărie de cărămidă plină. Planșeul peste beci este susținut de grinzi masive. Peste ele stă o podină din bârne cioplite la bardă, apoi o serie de grinzi mai fine și, către interior, dușumeaua. Acoperișul are structură de lemn și învelitoarea din țiglă ceramică. Podul este luminat prin două lucarne orientate spre sud-est. Jgheaburile din tablă zincată sunt ornamentate la colțuri.
Pe cele două fațade expuse către stradă întâlnim diferite ornamentații: din lemn traforat, la cornișă și la portițele sălii, din ipsos, prefabricate și aplicate pe conturul geamurilor, dar și din tencuială de var și ciment la finisajul soclurilor, ancadramentelor și medalioanelor cu bumb de sub ferestre.
Arhitectura e completată de vegetația bogată - plante ornamentale la strada, vița de vie ce creeaza o boltă umbrită pentru mașini și caruță dar și un spațiu plăcut pentru evenimente cu masa întinsă.