Casa se află pe partea dreapta a curții, orientată cu latura scurtă către drum și cu prispa către incinta curții. Este formată din trei încăperi principale, o tindă, o prispă (sală), un beci și un pod.
Eleganța și simplitatea volumului și a arhitecturii fațadelor te cuceresc din momentul în care urci pe drumul din sat. Faptul că este nelocuită o învăluie și mai mult în mister și te face să te întrebi care e povestea ei. Din păcate informațiile pe care le-am găsit pe teren sunt puține; ne putem doar imagina istoria acestei gospodării.
Volumul văruit în alb este compact, bine proporționat, cu ferestre generoase și cu o prispă pe latura dinspre curte, frumos ritmată de coloane masive și arce trilobate. Se observă două dimensiuni de arce trilobate, care sunt dispuse simetric pe fațadă. În spatele acestor arce, se disting ferestrele mari, generoase și ușa de intrare în casă, și ea de dimensiuni mari.
Pentru că este în stare de degradare, iar parte din tencuiala de var a început să cadă, se poate observa mai bine sistemul constructiv. Registrul inferior - soclul - este realizat din zidărie mixtă formată din rânduri succesive de piatră de râu și de cărămidă, legate cu mortar de var, iar registrul superior este din cărămidă și stă pe o talpă de lemn. Accesul pe prispă se face printr-o scară din ciment (cel mai probabil adăugată ulterior) și o poartă joasă de lemn.
Casa are un plan simetric și cuprinde o tindă la intrare, o încăpere în continuarea tindei și două camere dispuse simetric stânga-dreapta. Acestea din urmă sunt camere generoase, iar ferestrele mari care privesc către vest luminează plăcut spațiul. Încăperea din continuarea tindei este considerabil mai mică față de acestea două și are o fereastră orientată către est.
Accesul în beci se realizează din curte, printr-o ușă la nivelul soclului. Beciul se distinge prin detaliile de la nivelul pereților și tavanului: pereții din zidărie de cărămidă au firide arcuite, iar tavanul este pe structură de lemn, cu bolți cilindrice de cărămidă. De asemenea, se observă un sistem de aerisire care pornește din beci și însoțește hornul până în pod.
Șarpanta este pe structură de lemn cu învelitoare de țiglă. Accesul în pod se realizează printr-o trapă decupată în tavanul tencuit al prispei, la care se ajunge printr-o scară de lemn.
Decorațiile volumului sunt minimale și discrete. Se remarcă firidele cu romburi la parapetul prispei, brâul de sub cornișă și glafurile ferestrelor, toate realizate din cărămidă și tencuială văruită în alb. Albastrul patinat al elementelor de lemn (ferestre, uși, mobilier interior și poartă acces prispă) oferă un accent de culoare în contrast cu albul pereților.
Atât volumul casei și materialele de construcție, cât și detaliile beciului sau dimensiunea grajdului pun în evidență bunăstarea proprietarilor care au construit-o. Putem spune cu siguranță că proprietarii inițiali ai acestei gospodării au avut un statut deosebit în comunitate.