Casa prezentată în acest album se află aproape de drumul principal, orientată cu latura scurtă către acesta și cu prispa către incinta curții. Proprietarul ne-a povestit că meșterul care a ridicat casa se numea Gigă de la Poieni, cunoscut în zonă și pentru construcția dispensarului și a primăriei din comuna Cepari. Casa este formată din două încăperi principale, o tindă, o prispă (sală), un beci și un pod.
Prispa este prima care îți atrage atenția cum vii pe drum dinspre sud spre nord. Arcadele trilobate din zidărie și coloanele cu decorații o disting în context. În plus, zidăria văruită în alb surprinde privirea în lumina soarelui de vară. Casa are două registre principale. Construcția de zidărie stă pe un soclu înalt, cu textură puternică din piatră de râu, care contrastează cu albul varului de pe fațadele de la registrul superior. Accesul pe prispă se face prin șapte trepte încadrate de o arcadă de viță de vie. Această scară are două parapete de zidărie cu goluri decorative.
Casa are un plan simetric. Tinda este spațiul central. Iar prispa se desfășoară pe întreaga lungime a laturii lungi dinspre curte, orientată către sud. Din prispă se intră în tindă printr-o ușă centrată pe fațadă, iar din tindă se distribuie accesul în cele două încăperi situate în stânga și dreapta acesteia. Încăperile sunt mari și înalte, iar mobilierul deosebit, cu influențe urbane, reflectă faptul că această casă a aparținut unor oameni cu statut deosebit în comunitate - în cazul acesta învățători. Accesul în beci se realizează din curte, printr-o ușă amplasată la nivelul soclului, retrasă de la limita fațadei.
Se remarcă decorațiile la ancadramentele ferestrelor și brâul decorativ cu medalioane sub cornișă. Forma coloanei de la prispă este reluată ca motiv decorativ la ancadramentul ferestrelor de la stradă. Materialele de construcție și decorațiile realizate din tencuială pun în valoare casa și arată statutul proprietarilor de atunci.
După cel de-al Doilea Război Mondial, casa a găzduit o școală, iar între 1965 și 1970 o bibliotecă.