“Pe Topolog în sus” este o cercetare desfășurată pe parcursul unui an , care și-a propus să privească asupra unui fragment al moștenirii noastre rurale. Așadar, în site vei descoperi o selecție de 14 case din partea superioară a văii Topologului alte câteva gospodării reprezentative găsite in perioada de cartare. Casele sunt privite împreună cu contextul în care au apărut, respectiv valea Topologului, dorind să înfățisăm aceste case ca parte inseparabilă a unei locuiri mai ample.

Motivația acestui studiu a fost alimentată de două surse: cea a unei pasiuni mocnite pentru arhitectura tradițională și cea a unui atașament față de loc. Treptat, conștientizarea frumuseții arhitecturii rurale și a importanței ei pentru identitatea noastră, a crescut în noi până în punctul în care cerea să capete o expresie. Căutând apropierea de casele țărănești de pe valea Topologului, am avut însă șansa să descoperim cu adevărat Valea, marele „organism gazdă” sub protecția căruia cresc acești „muguri” ai locuirii. În pliurile sale ne-am adâncit în alte timpuri și alte lumi, o îndepărtare benefică de noi urbanii, noi profesioniștii. Este greu de cuprins în paginile unei cărți vastitatea frumuseții vieții și a locuirii de pe vale. Sperăm să reușim, fie și în mică măsură, să aducem în cele ce urmează măcar o parte din bogăția pe care am dobândit-o în acest demers.

Lecția acestor case este în primul rând cea a unei atingeri ușoare a pământului, atât în sensul modestiei lor, cât și prin lejeritatea materiei și așezarea ei. Aceste case se nasc din materia[lele] de acolo, se preschimbă în timp și se „topesc” la final în loc, fără să lase multe urme. Materia lor este piatra râului Topolog, lemnul pădurilor de aici, varul și pământul lutos al dealurilor. Nu neapărat vechimea lor ne face să le prețuim, dar faptul că ele sunt mărturii rămase din era în care locul și casa aveau această consubstanțialitate. Pentru toate motivele de mai sus, ne-am întors în preajma acestor case, cu bucuria de a le descoperi în detaliu și de a învăța de la ele parcurgându-le, pipăindu-le cu toate simțurile și redesenându-le. Știm că e un privilegiu să putem veni în prezența lor fizică, privilegiu pe care generațiile următoare riscă să îl piardă. Fără a fi un îndemn la muzeificare sau persistența paseistă în modele ce sunt în dezacord cu viața și simțirea contemporană, prin acest demers căutăm totuși să reînnodăm prin (re)cunoaștere și respect un fir rupt al unei tradiții care a generat arhitecturi locale blânde, expresive și variate. Această reîntoarcere la noi înșine prin arhitectura bătrânilor, are potențialul să ne ghideze pe mai departe în devenirea viitoare a văii.

Și totuși, de ce pe Topolog în sus? Pentru că am urmat drumul spre casă. Atât la propriu, cât și la figurat. Paul a copilărit pe vale, în casa bunicilor, în Șuici. Împreună am petrecut verile acolo, având răgazul să descoperim mici părți ale văii la pas, suficient cât să aprindă dorința de a cunoaște mai mult și de a arăta și altora frumosul care ne-a ieșit în cale. În contextul construirii pe vale a viitoarei autostrăzi ce leagă Pitești de Sibiu, nevoia de a documenta cât mai atent valea în ansamblu a devenit și mai presantă. Aceasta a fost scânteia, dar proiectul a luat naștere numai prin întregirea echipei de coordonare cu Daniela Gheorghiu, Ruxandra Sacaliș, Rodica Dina și Irina Calotă (Popescu). Fără entuziasmul, talentul, simțul organizatoric și efortul lor constant pe perioada acestui an, probabil totul ar fi rămas o frumoasă plimbare și un fișier dezordonat de poze. Cei care au contribuit substanțial la acest demers și l-au făcut posibil sunt în număr mult mai mare. Acestora le adresăm sincere mulțumiri și le purtăm recunoștință pentru timpul, cunoștințele dăruite și munca lor. Sperăm că i-ați cunoscut deja în paginile de început.
— Cristina și Paul Budan